Sunt lacrimi ca de sânge
Şi plînsul e-n zadar.
Ca Dante cunosc Iadul
Şi nu mă tem măcar.
Şi ard de nepăsare
Şi iute mă consum,
Bacovia-i Divinul,
Infernul e-n zadar.
Sunt lacrimi de durere
Ce-anunţă fericire,
Căci numai cu durerea
Poetul e mai bine.
Etichete: Din creatia mea- Liric Publicat de Radu Bogdan Ionut
la 21:41 , 0 Comments
În râul limpede ca cerul
Îmi oglindesc privirea
Şi văd doar ochiul, răul,
Ce vrea să-mi ia sclipirea.
De ce oare astă lume
De rău e dominată?
Nu pot ei oare să adune
Gândire înţeleaptă?
Ei acum caută să sape
Groapa celor ce sunt
Prea blanzi ca să se-adape
Din prostia lor de tineri manji.
Înţelepţii în pământ nu-i bagă
Pe cei cu mintea slabă.
Îi lasă-n voia lor,
Să calce in noroi.
Etichete: Din creatia mea- Liric Publicat de Radu Bogdan Ionut
Din somnul greu,
De moarte-ncununat,
Poetul s-a trezit.
A scris un rând,
A scris cu mir...
Dar nu i-a mai ieşit.
Cum moartea el a cunoscut
Şi i-a aflat secretul,
A scris cu sânge şi sudoare,
Reinventând poetul.
Etichete: Din creatia mea- Liric Publicat de Radu Bogdan Ionut
la 22:20 , 0 Comments
la 21:30 , 0 Comments
Flori de mucigai, recitata chiar de Tudor Arghezi.
Etichete: Despre opera altora Publicat de Radu Bogdan Ionut
Pe langa plopii fara sot, de Mihai Eminescu:
Exceptionala mi se pare si varianta Cenaclului Flacara:
Etichete: Despre opera altora Publicat de Radu Bogdan Ionut
la 11:54 , 0 Comments
Oda in metru antic, de Mihai Eminescu, recitata de maestrul Adrian Paunescu.
Auditie placuta!
Publicat de Radu Bogdan Ionut
M-am gandit ca pot sa postez si niste poezii bune, care nu sunt scrise de mine(probabil nu as putea niciodata sa ajung atat de sus), recitate frumos de diferite persoane. Iata Scrisoarea a III-a, de Mihai Eminescu.
Etichete: Despre opera altora Publicat de Radu Bogdan Ionut
la 20:47 , 0 Comments
Cupid,
Cupidon ţinteşte.
Eu râd,
Îi arăt:
Am platoşă tare,
Degeaba ocheşte.
Zâmbesc,
Îi amintesc
Că ultima săgeată
Era să mă omoare...
De-atunci:
Adio, iubire-nşelătoare.
Etichete: Din creatia mea- Liric Publicat de Radu Bogdan Ionut
Ard viu,
Ard în oase,
Ard inima-n case.
În flăcări ascunsă
E apa vieţii.
Şi focul mi-l stinge
Şi oasele-mi vindecă
Şi inima arsă
Alintă, iubeşte, timid
Se reobişnuieşte.
Etichete: Din creatia mea- Liric Publicat de Radu Bogdan Ionut
Mă joc cu un cub... îmi arată feţele sale perfecte. Să fie oare ceva atât de pur în lumea asta? Să existe oare om egal cu om, fire egală cu fire, gând egal cu gând?
Mă joc cu un cub de cristal... Îi admir perfecţiunea. Mă suflă vântul... Cubul cade pe piatră. Se sparge.
Mă tai în cioburile unui cub. Le blestem ascutimea.
Am înţeles că oamenii nu pot avea feţe atât de perfecte... şi ezită să te taie... numai în
VIS
Etichete: Din creatia mea- Epic Publicat de Radu Bogdan Ionut
Astăzi păstorul
De spaimă e cuprins,
Căci oaia pierdută
Se-ascunde dinadins.
Şi-o caută de-o lună
Şi plânge de necaz,
Dar oaia se-ascunde
Şi râde-n extaz.
Păstorul cunoaşte
De ce oaia-i vrea rău:
Când era-n turmă
Erau multe ca ea.
Trecut-au zece ani,
El oaia îşi caută
Şi plânge şi zbiară
C-a rămas fară nicio mioară.
Cu sufletul rupt,
Păstorul se-nchină,
Mioara apare
Ca dintr-o lumină.
Etichete: Din creatia mea- Liric Publicat de Radu Bogdan Ionut
la 21:51 , 0 Comments
În floarea cea neagră
Cu sufletu-am intrat,
Mirosul cel putred
Încă nu l-am uitat.
Am dat cu parfum...
Persistă, e prezent,
Îmi zgârie nările,
Mă loveşte etern.
O roză mă scapă,
Prea puţin, efemer,
Mirosul persistă,
Din putredul lemn.
Etichete: Din creatia mea- Liric Publicat de Radu Bogdan Ionut
O umbră mă arde,
M-aleargă, mă prinde...
Apoi mă priveşte
Perfid din oglindă.
Mă caută-n suflet
Şi rupe din el,
Îmi fură iubire,
Îl sparge-n bucăti.
Mă zgârie pe creier
O! Negru argat!
Venita-i din umbră,
Ai luat ş-ai plecat.
M-aruncă în soare,
M-aprind, mă topesc...
Cobor cu o rază...
Reînvăţ să iubesc.
Etichete: Din creatia mea- Liric Publicat de Radu Bogdan Ionut
Dulce şi crudă
E carnea Ta, Madonă.
Şi-atât de mult
Am vrut ca s-o încerc.
Speranţe, vise şi suspine
Vărsat-am pân' să te găsesc.
Şi crudă şi dulce,
Aşa cum îmi place...
Dar altfel...
Nu precum te voiam.
Cam rece... cam fină,
Prea mult colorată.
Prea uşoară,
Mult prea simplă
E această problemă...
Prea repede
I-am dat de cap.
Etichete: Din creatia mea- Liric Publicat de Radu Bogdan Ionut
Cad picături mari,
Din mine rup carne
Şi plouă cu foc...
Şi spală păcate.
Milioane de păcate...
Curăţirea doare.
Să ma spăl cu foc,
Nu ştiu de mai îndur.
Opreşte Tu, Doamne
Ploaia de foc,
Încerc, mă căiesc,
Dar nu pot să suport.
Etichete: Din creatia mea- Liric Publicat de Radu Bogdan Ionut
Cuvinte nu am
Să imi cer iertare.
Mă simt vinovat...
Vinovat de sfidare.
Veşnică şi mare
Îmi simt astăzi vina,
Dar poate mă laşi
Să revăd lumina.
Lumina ce-mi spală
Un negru păcat,
Lumina ce-ţi spune
Că nu te-am uitat.
Etichete: Din creatia mea- Liric Publicat de Radu Bogdan Ionut
la 02:11 , 0 Comments
Mirosul unei flori,
Putred mi se părea,
Iar gustul unei mări,
Prea dulce îmi era.
Şi nu puteam să lămuresc
De ce le-nţelegeam pe dos.
De ce frumos egal urât?
Şi de ce dulce-acru?
Când mintea mea a obosit
Să caute răspunsul,
Am înţeles ce am greşit:
Eu am uitat frumosul.
Din alb,
Eu am făcut negru
Şi din progres,
Regres.
Din ceară
Am făcut rahat,
Din suflet,
O povară.
Etichete: Despre opera mea , Din creatia mea- Liric Publicat de Radu Bogdan Ionut
Trântit în mare, sufletul parcă a luat foc. Exaltează de fericire, se zbate, sare, se bucură, ca un caţeluş, care îşi vede stăpânul după mult timp.
Da, în marea de flori, de toate felurile, maci, lalele, mărgăritar, dar mai ales trandafiri, sare şi se bucură de noua prezenţă.
Trandafirii parcă se bucurau şi ei, înfloreau din ce în ce mai frumos.
Din pacate, drept mulţumire, el, sufletul, în zbuciumul său, i-a călcat în picioare şi i-a făcut una cu pământul. Şi văzând că trandafirii au murit, a început să plângă atât de tare, încât lacrimile sale au udat bieţii trandafiri, care au început să înflorească din nou.
Şi au luat-o de la capăt, în ciclul vieţii, plângand şi râzând pentru un nou început. Iar şi iar...
Etichete: Din creatia mea- Epic Publicat de Radu Bogdan Ionut
Din somnul unei flori,
Am înţeles trădare.
Din ura unui om,
Am înţeles chemare.
Mirosul unei flori,
L-am simţit mustrare,
Iar umbra unui pom,
Mi-a cerut răzbunare.
Etichete: Din creatia mea- Liric Publicat de Radu Bogdan Ionut
la 00:44 , 0 Comments