Cubul


Mă joc cu un cub... îmi arată feţele sale perfecte. Să fie oare ceva atât de pur în lumea asta? Să existe oare om egal cu om, fire egală cu fire, gând egal cu gând?

Mă joc cu un cub de cristal... Îi admir perfecţiunea. Mă suflă vântul... Cubul cade pe piatră. Se sparge.

Mă tai în cioburile unui cub. Le blestem ascutimea.

Am înţeles că oamenii nu pot avea feţe atât de perfecte... şi ezită să te taie... numai în

VIS



joi, 7 iulie 2011 la 22:31

0 Comments to "Cubul"

Trimiteți un comentariu

Va place? Nu va place? Lasati-va parerea AICI!