Uitând frumosul


Mirosul unei flori,

Putred mi se părea,

Iar gustul unei mări,

Prea dulce îmi era.


Şi nu puteam să lămuresc

De ce le-nţelegeam pe dos.

De ce frumos egal urât?

Şi de ce dulce-acru?


Când mintea mea a obosit

Să caute răspunsul,

Am înţeles ce am greşit:

Eu am uitat frumosul.


Din alb,

Eu am făcut negru

Şi din progres,

Regres.


Din ceară

Am făcut rahat,

Din suflet,

O povară.

sâmbătă, 2 iulie 2011 la 22:06

0 Comments to "Uitând frumosul"

Trimiteți un comentariu

Va place? Nu va place? Lasati-va parerea AICI!