Sofia si Gabi Pecheanu- Vei ramane in gandul meu

Melodia asta te poate face sa plangi, daca ai cunoscut suferinta...

luni, 24 octombrie 2011 la 22:59 , 0 Comments

Repetabila Povara- Adrian Paunescu

Repetabila povara, scrisa de Adrian Paunescu si recitata de mine.



Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.

la 00:51 , 0 Comments

Manifest


Aud parcă vocile lor... ale celor care au rămas în istorie pentru ca noi să trăim mai bine, ale celor care au luptat acum multă vreme pentru noi.
Nu, nu mă refer la Revoluţia din '89, din Românica noastră, ci la toate revoluţiile, revoltele, mişcările, petiţiile şi la alte activităţi care ne-au adus până aici.
Mă uit însă în jur şi văd că nimeni nu se trezeşte... observ că decât să ridice un deget, aleg ororile "Inchiziţiei" şi minciunile falsei "stări de bine"...

duminică, 23 octombrie 2011 la 00:36 , 0 Comments

Păcătoasa


Întind mâna spre petalele însângerate, întinse peste tot trupul ei. O ating uşor şi simt cum fiecare muşchi îi vibrează, cum freamătă de nerăbdare.
Ea nu mai poate aştepta, însă eu doresc să amân momentul. E din ce în ce mai curioasă. E noua Eva, dorindu-şi să guste din nou fructul oprit. Întodeauna a fost aşa.
Mă îndeamnă la ospăţ. Mă face să păcătuiesc, muşcând mărul cu atâta poftă... La urma urmei, ce-mi pasă mie de păcat?

sâmbătă, 22 octombrie 2011 la 00:04 , 0 Comments

Gica Petrescu- Sa-mi canti, cobzar

Candva, pe blog a fost o alta versiune, insa aceea a fost stearsa de pe youtube. Ne ramane asta.



miercuri, 19 octombrie 2011 la 21:55 , 0 Comments

Diavolla


Încet, în foc pierdut e eul
Şi zace fără de suflare.
Fără speranţă el iubeşte
Şi-şi duce jugul neiubirii.

Căzând in promiscuitate
Gândeşte c-ar putea zbura.
Nu are aripi. Dintre toate
Găseşte Iadul doar la EA.

la 00:20 , 0 Comments

Copilă


Nu-nchide ochii tăi, copilă,
Mai ai prea multe de vazut.
Nu-ntoarce spatele, copilă,
Celor ce te-au crescut.

Săruta-i mâna şi-o alină,
Că tare grea îi e tristeţea,
Săruta-i fruntea cristalină,
Şi uşurează-i bătrâneţea.

la 00:05 , 0 Comments

Toamna

A venit toamna... Ascunde vara in sufletul tau...

vineri, 14 octombrie 2011 la 00:51 , 0 Comments

Ai mei părinţi


Închis-am ochii mei,

Cumplit îndureraţi,

Curg lacrimi ca scântei,

Părinţii nu îmi luaţi!


Nu-mi luaţi pe a mea mamă!

Nu luaţi pe tatăl meu!

Doar poza ce e-n ramă

Îi ţine vii mereu.

_____________________

Degeaba plângi copile,

În zadar jeluieşti.

Cu lacrimi mai umile

Trebuia să-i preţuieşti!

___________

E vis?

Nu-i încă prea târziu?

Alearg-acum la ai tăi părinţi,

Zi-le că îi iubeşti

Şi cât de mult îi preţuieşti.


E crudul adevăr?

Aprinde-o lumânare

Şi în genunchi, lui Dumnezeu,

Cere-I acum iertare.

la 00:33 , 0 Comments

Enya- Only Time

duminică, 9 octombrie 2011 la 19:43 , 0 Comments

Mihai Eminescu- Revedere

joi, 6 octombrie 2011 la 23:10 , 0 Comments