Un suflet se zbate
Între viaţă şi moarte.
Singur şi trist,
Deşi optimist,
Se stinge un zâmbet,
Se stinge un suflet.
Un cuvânt, o suferinţă,
Doar o urmă de ştiinţă,
Îngropate-ntr-un sicriu,
Fiindcă n-am mai vrut să ştiu.
la
00:16
,
0 Comments
Timpul. Trece şi fără noi
El trece şi-n război
Trece pe timp de pace
El trece. N-ai ce-i face.
Fără să ştii
Că vei muri
Va trece falnic
Timpul
Prea mulţi atei,
Prea mulţi zei
Şi prea puţină bunătate.
Prea mulţi copii orfani
Prea multe lacrimi
În multe inimi
S-au vărsat.
la
00:05
,
0 Comments
Citiţi cu atenţie această poezie si preţuiţi-va părinţii şi aveţi grijă de bătrânii voştri.
Sta singur în odaie
şi trist i se părea
Că astăzi iară pute
Şi că e vremea rea.
Şi greu îi e
din pat să se ridice,
dar mult mai greu
Cum sta şi-ofta,
cum sta şi suspina,
a reuşit din pat
Cureaua de la pantaloni
de gât el şi-a legat-o
de grindă atârnând
ajunge în mormânt.
El, se-apropie-ncet,
Cu paşi mărunţi
Şi îi şopteşte la ureche...
Că o iubeşte.
Ea, perfid şi fals zâmbeşte
Şi îl minte că-l iubeşte,
Dar că are-un pic de treabă...
Se grăbeşte.
E noapte... E o ora tarzie, la care nu ai vrea decat sa dormi. Inchizi ochii usor, te lasi purtat in lumea viselor. Simti somnul dulce cum incearca sa-si faca loc in spatiul gol din capul tau, recent eliberat de griji si de ganduri. Dar oare aceste griji te parasesc pe parcursul noptii? Sau vei continua sa visezi ceea ce incerci sa eviti? Oare vei visa ziua de maine, in care satisfactiile intarzie sa apara? Sau poate ai o viata fericita si visezi la o vacanta in Maldive... Sau esti prea obosit si nu visezi deloc... Poate... ti-ai inchis visele intr-un colt al creierului ca sa nu te mai tulbure. Oare ai aceasta capacitate? Acest control puternic asupra mintii tale? Poate da... Poate nu... Ce zici, tu o ai? Poti sa iti folosesti creierul mai mult decat o fac majoritatea oamenilor? Astept raspunsuri sincere.
Nu e asa ca de cele mai multe ori e foarte greu sa intelegi ce a vrut sa scrie cutare in acea poezie??? Nu e asa ca poeziile de azi nu mai seamana deloc cu ceea ce stiai? Ei bine, asa e. Poetii de azi isi trimit mesajul "criptat", iar din pacate codul se afla adanc ascuns in interiorul sufletelor lor. Uneori insa acel cod e inspirat din viata de zi cu zi, ceea ce inseamna ca intelegerea poeziei moderne sta in intelegerea realitatii de azi. Luati exemplul lui Nichita Stanescu. Cati inteleg poetul? Desi este de o exceptionala profunzime, trebuie sa intelegi poezia in general pentru a-i intelege versurile, trebuie sa intelegi realitatea vremurilor pentru a intelege ce a vrut sa spuna poetul. Prin a intelege poezia in general, ma refer la faptul ca nu poate exista Eminescu fara I.H. Radulescu. Nu poate exista Bacovia fara Eminescu sau Arghezi fara ceilalti precursori, Nichita fara cei dinaintea sa. Cel putin, pe asa ceva ma bazez eu, atunci cand scriu. Poezia mea... izvor de realitate... luata ca atare... amestecata cu simbolism.... combinata cu antiteza.... cheia? e la mine.
la
10:21
,
0 Comments
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
