Oare mai şti, bietul de tine,
Când ne-ascundeam uşor pe sub pământ?
Oare mai pot, bietul de mine,
Să îmi scot moartea din gând?
Oare mai poţi, suflete, bietul de tine,
Să rămâi neîntinat?
Oare mai pot, bietul de mine,
Să iubesc ce am uitat?
Ce e iubirea? Iubirea... Tu o vezi asa... El o vede altfel... Ea, diferit de cei doi. De ce??? Pentru ca iubirea este sentimentul cu care TU te trezesti de dimineata!
Tu, Lună, azi te oglindeşte
În lacul cel albastru,
Iar mâine bate-mi în ferestre
Ca să te văd, o! Astru!
Căci fără Lună nu e Soare
Şi fără Soare nu e zi
Şi fără zi nu e lumină
Şi fără ea, viaţă n-ar fi.
Deci, Lună, azi Tu străluceşte
Şi mâine şi în orice zi,
Că tu eşti tot ce astăzi este
Şi fără tine nu am fi!
la
15:00
,
0 Comments
Ce-au fost poeţii?
Se-ntreabă cineva?
Nici chiar deştepţii
Nu-ncearcă a afla.
Am auzit de Eminescu,
Am auzit de Călinescu,
Dar nu-i citim
Şi mai nimic nu ştim.
Ce sunt poeţii?
Acum, nimic
Pentru deştepţii
De nimic.
Avem puţine şanse
Să fim ce-au fost străbunii
Şi mai puţine şanse
Să dăm speranţe lumii.
Negru, se vede-n zare
Destinul nostru sumbru.
O fi al nostru oare,
Destinu' acela sumbru?
Suntem noi vinovaţi
De soarta cea cumplită?
Vom fi încununaţi
Pentru nereuşită?
Aceste întrebări
În vise îmi apar.
Cu semne şi-ntrebări
Mă trezesc şi tresar.
De la cer la pământ
E o distanţă mare.
Din viaţă în mormânt
Un om trece când moare.
Va fi el oare cunoscut
Vom şti noi oare ce-a făcut
El a trăit, ne-a ajutat,
Întreaga specie-a evoluat.
D-aceste neînsemnate lucruri
Trebuie să ne bucurăm.
Că sunt sau nu nişte nimicuri
Asta nu trebuie sa-ntrebăm.
Am fost cândva,
Am fost un Sfânt,
Am fost ceva,
Voi fi pământ.
Şi nimeni nu va şti
C-am fost cândva,
Nici tineri, nici copii,
Ei vor a fi ceva.
Dar încurcaţi de lume vor pieri,
Vor fi şi ei ca mine,
Vor fi şi ei şi vor pieri,
Ca toţi ce-au fost ca mine.
În lumea asta încurcată
Cu toţii ne vom stinge
Şi se formează o armată,
De oameni ce vor stinge.
la
11:15
,
0 Comments
Ce faci? mă-ntreabă vântul.
Ce faci? m-alintă cântul.
Ce faci? mă mustră gândul.
Un lung şir de-ntrebări
Şi un singur răspuns,
Dar când privesc în zări,
Rămân fără răspuns.
Încerc... să supravieţuiesc,
În astă lume fără de izbândă,
Cu alţii-ncerc să vieţuiesc,
Dar fără de izbândă.
la
11:03
,
0 Comments
Mary merse ce merse si dadu peste o alee intunecoasa si foarte murdara. Isi spuse insa ca trebuie sa mearga inainte, asa ca isi continua drumul, cu o oarecare teama. Dintr-odata, la picioarele ei cazu un tomberon metalic care scoase un sunet ciudat, insotit de un infiorator miorlait de pisica. Mary tresari si se trase 2-3 pasi inapoi. In intuneric sticleau 2 ochi de un albastru-verzui care pentru ea aratau cel putin sinistru. Reusi sa distinga silueta unei pisici, care se indeparta.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
