Despre noi, oameni între oameni...

De astăzi nu mai poate.

Bietul, îşi simte carnea obosită,

Că a muncit făcând de toate

Şi vede casa părăsită.

Cum a crescut ai săi copii,

Cu chin şi multă trudă

Şi în zadar el osteni,

Îi plânge faţa udă.

De chin nu doarme şi-a slăbit

Şi se topeşte pe picioare.

"Doamne, degeaba-m ostenit,

Moarte, dă-mi îndurare."

Suna a SMS de dragoste?
Privindu-i ochii mari, albastri, uit din nou ce vreau sa zic. Ma pierd in adancul lor, cuvintele se opresc in gat, in faimosul "Mar al lui Adam".
Ah, Doamne, de nu mi-l dadeai, daca nu m-as fi nascut cu el, puteam sa-i spun cat de mult o plac.

Cat de frumos striga Maestrul.... Strigat de ajutor, de la noi, pentru noi toti.

Iubim atât de mult

PĂCATUL...

Şi zi de zi ne afundăm în el.

Ne place astăzi goliciunea,

Ispita sufletului meu.

Iubesc atât de mult desfrâul

Ce-l văd în orice zi-mprejur...

Doresc cu totul azi păcatul...

Să-l cânt şi să-l trăiesc.

E iad etern în jurul nostru

Şi iubim dracii di-mprejur

Ne place nouă numai focul

Ce arde sufletul obscur.

Mă-nchin la frumuseţea ta,

Femeie...

Ce incă n-o pot întâlni.

Degeaba caut astăzi chipul...

Să îl iubesc nu am să pot.

Ador şi faţa ta, Madonă,

Dar sufletul eu il râvnesc.

Un roman de exceptie, scris de catre Émile Zola.

"La paradisul femeilor" este un loc minunat si care te poate face sa innebunesti, daca esti femeie si sa disperi, daca esti barbat. Acest monstru, aceasta caracatita care ameninta sa inghita totul in jurul sau, este condus de un barbat. Un barbat care are la picioare atatea femei, care poate sa aiba acces la oricare dintre ele... Fara de folos...