Despre noi, oameni între oameni...

Zâmbind în faţa sorţii crude...

Ştergând de pe obraz mici lacrimi ude

Şi ridicând spre cer ochii însângeraţi

Caut iertare, O! Voi Sfinţi de vă-nduraţi!

C-am căutat din nou păcatul,

Că nu am cunoscut în viaţă altul,

În afară de PĂCAT...

Pe Dumnezeu am înjurat.

Iertare astăzi cer eu, Doamne!

Întorc din nou capul... mă priveşte, o privesc... zâmbeşte, zâmbesc, însă nu la fel de frumos ca ea. Zâmbeşte pentru mine? La cât simt că mă ignoră, nu cred... Poate într-o zi îmi va vorbi...

Chiar daca este o reclama, eu nu incerc sa promovez vreo retea de telefonie. Pur si simplu mi se pare foarte profunda:

Închis-am ochii de tristeţe

Şi-am plâns cu glas neînţeles...

Am râs perfid văzându-i frica...

Şi-n hohote am izbucnit.

Iubind să văd eternul trist

Am exaltat când s-a produs

Ruptura mare-a sorţii sale,

Ce-mi împlinea încă un vis.

Râzând perfid, cerând crezare,

Lăsat-am totu-n depărtare.

Iubeam să văd eternul trist,

Zambeam când soarta i-am prezis.

Tu, Suflet, porumbel

Al păcii din mine,

Dă-mi aripa ruptă

S-o repar, eşti din mine.

Să pun cap la cap

Amintire cu-amintire

Ca să poţi să înduri

Ce mi-e teamă că vine.

De nu poţi îndura,

Te pot îngheţa

Ca să nu poţi să simţi

Ce e-n inima mea.