Despre noi, oameni între oameni...

Cu paşii grei, suflu de foc,
Îmi ţine inima în loc.
Că e bătrân, fără scăpare,
Işi trage ultima suflare.

Un ultim gând, un ultim sfat...
Of! Cât de multe m-a-nvăţat.
"Să fii tu bun, copilul meu,
Să faci ce n-am avut timp eu!"

Bătrân şi obosit,
La uşă mi-a sosit
Un moşneag ce mă-ntreba
Unde este casa ta.

C-a venit din depărtare,
Să-ţi aducă o urare,
Drege vocea şi se-nfoaie:
La mulţi ani, măi NICOLAE!

Cu toţii aşteptăm minuni, insă nu ne gândim că avem parte de ele în ficare zi. Oare nu e minunat să simţi cum te strânge în braţe mama ta? Oare nu e sublim momentul în care tatăl tău, deşi bărbat, plânge când te vede după câteva zile de absenţă? Oare nu astea sunt minuni? Nu e minunat să dormi alături de persoana pe care o iubeşti? Închide ochii şi imaginează-ţi!
Trebuie să nu fi om să nu te consideri fericit când ai parte de tot ce ţi-am descris mai sus.
Din păcate insă, unii nu le au. Sau atunci când le-au avut, nu au ştiut să le preţuiască.
Profită de ele cât incă le ai. Schimbă rolul, din copil devino părinte şi din persoană iubită devino persoana care iubeşte.
VEI AVEA PARTE DE MINUNI!

Cu pumnul soarta i-a dictat
Şi zilele i le-a scurtat,
Ţipând a-nchis-o în uitare,
Ea oferindu-i nepăsare.

De ce lovind distrugi femeia?
De ce urlând îi ascunzi cheia?
Şi scuipând în faţa ei
Aţi născut suflet fără chei.

Suntem oameni, printre atatia oameni. Oameni cu nevoi diferite, dar care ne completam unul pe altul. Suntem unici, dar niciodata la fel de eficienti singuri ca in grup. Unul e egal cu jumatate. Doi sunt un intreg.

Privesc la zâmbetul candid
Şi îmi e teamă să-i zâmbesc.
Prefer doar să zâmbesc perfid,
Căci mi-e-aşa teamă să iubesc!