Sunt lacrimi ca de sânge
Şi plînsul e-n zadar.
Ca Dante cunosc Iadul
Şi nu mă tem măcar.
Şi ard de nepăsare
Şi iute mă consum,
Bacovia-i Divinul,
Infernul e-n zadar.
Sunt lacrimi de durere
Ce-anunţă fericire,
Căci numai cu durerea
Poetul e mai bine.
la
21:41
,
0 Comments
În râul limpede ca cerul
Îmi oglindesc privirea
Şi văd doar ochiul, răul,
Ce vrea să-mi ia sclipirea.
De ce oare astă lume
De rău e dominată?
Nu pot ei oare să adune
Gândire înţeleaptă?
Ei acum caută să sape
Groapa celor ce sunt
Prea blanzi ca să se-adape
Din prostia lor de tineri manji.
Înţelepţii în pământ nu-i bagă
Pe cei cu mintea slabă.
Îi lasă-n voia lor,
Să calce in noroi.
Din somnul greu,
De moarte-ncununat,
Poetul s-a trezit.
A scris un rând,
A scris cu mir...
Dar nu i-a mai ieşit.
Cum moartea el a cunoscut
Şi i-a aflat secretul,
A scris cu sânge şi sudoare,
Reinventând poetul.
la
22:20
,
0 Comments
la
21:30
,
0 Comments
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
