Despre noi, oameni între oameni...

Iata ca vine si primavara... o parte din noi o asteptam, alta parte, nu... Unii o iubesc, altii o urasc.... altii pur si simplu pot trai si cu si fara ea.... Nu trebuie insa sa uitam ce inseamna: primavara, pentru mine, inseamna reinviere... Reinvierea naturii, a vietii... Dar si a microbilor... Probabil din acest motiv, in urmatoarele 2-3 saptamani, voi raci... cam singura perioada vulnerabila a mea, din acest punct de vedere...

     Ar fii multe de scris... multe de spus, si mai multe de impartasit... Dar cum tot ceea ce scriu este pentru persoane, unele lucruri vor ramane  nescrise aici... De ce ? Pai pentru ca pur si simplu sunt persoane care ocupa un loc special in viata mea... Persoane care merita sa fie singurele care imi citesc aceste ganduri... Persoane care merita intr-adevar sa le aiba...
     De aceea, unele ganduri nu pot fii scrise aici...

Curgând în glas,
Râzând imun,
Am urcat iar' (s)p(r)e tine...
Urcând spre nori,
Ieşind din munţi,
Voi uita iar' de mine...

Ai smuls din cer un pumn de fericire...
Ai plans amar, cu lacrimi de iubire,
Ai dat in dar eterna ta speranta,
Si-acuma plangi in cer... Ce rezonanta...
Din colt de rai un suflet ai vandut,
N-ai dat in schimb nimic, la inceput...
Ai plans cu lacrimi de cristal,
Dar e tarziu si plangi amar...

E adevarat ca Maestrul Octavian Paler nu a recunoscut acest text, aceasta opera de arta... insa oricine a scris-o, merita cunoscuta de noi toti.... de toti care cred in Dumnezeu cel bun, nu in Dumnezeu cel razbunator sau manios.... Dumnezeu nu pedepseste... Dumnezeu ne iubeste.  Imi place acest text, fara avea pentru mine vreo implicatie religioasa... nu, nicidecum.... aici e vorba de credinta, nu de religie... pentru cine stie sa le deosebeasca...
  

............................
În fiecare zi privesc amar
La lungul vieţii drum,
Mai des privesc spre-acel hotar
Ce-l trec şi mă fac scrum...
............................