Despre noi, oameni între oameni...

Iata ca de maine vine toamna. Asta cel putin calendaristic... Ar trebui sa ne intristam sau nu? Asta depinde de fiecare.

Pentru cei care, ca si mine, nu au ajuns anul asta la mare... :(

Oare unde-s pistoalele? Oare cati inteleg cu adevarat ca e nevoie de haiduci?

E clar că noi

Am uitat omul

Şi ne-amintim

Doar animalul...

E mai uşor să ragem,

Mult mai uşor e să mugim.

De ce să spunem "Multumesc!"

Când e mai simplu să muşcăm?

De ce să nu sărim pe ele

În loc să spunem "Te iubesc!"

Marele Maestru Florin Piersic recita poezia "Doamne daca-mi esti prieten". Este atat de emotionant...

Fara nicio alta prezentare, va recomand sa cititi "Adam si Eva", de Liviu Rebreanu. Va va surprinde. Merita!

De ce să plângi?

Doar pe Pământ

Mai sunt şi bune

Lângă rele.

Da, ne e dat

Să ne-mpăcăm

Cu ura ale noastre gene,

Că-n cuget unii văd doar ură.

De ce suspini

Când vezi că azi

Noi, oamenii uitat-am Zeul?

Aşa e scris:

Trăim, muncim...

Iubim, urâm şi astăzi

Dumnezeul.

Unii spun: Gusturile nu se discuta... Eu spun: Gusturile tin de educatie si da, se discuta! Parerea mea!

Cum sa nu te atinga asemenea versuri?

Vrei să-ţi mai citesc?

Nu pot. Am închis cartea

Şi n-am de gând s-o redeschid.

Sfârşitul pentru mine e aici,

Că prea urât urma să se întâmple

Povestea eroinei.

Spui c-ai s-o uiti?

Nu cred că poţi.

Că prea frumoasă-a fost povestea.

Ţi-am citit din ea

Poveşti cu zâne, prinţi, prinţese.

De la o vreme însă

Cenuşăreasă el era.

Eroina-mama vitregă

Ce crud striga:

Să taci, Cenuşăreaso!

Vasile Seicaru- La adio tu

E cerul negru,

Plin de stele,

Însufleţindu-l parcă,

Dându-i viaţă în etern.

Trecând de efemer,

Ascunsă-n cer,

În mii de stele

Muza ce azi poetul

Doreşte s-o slăvească-n cer,

Recucerind eternul.

Privind spre cer,

În noaptea deasă,

Sunt stele fără grai,

O lume ne-nţeleasă.

Mânjind cu galben ici-colea,

Acel macabru negru,

Văzut-am numai moartea sa,

Poetului integru.

Poezie pe muzica....

Pământ sub unghii
Şi sânge printre dinţi...
S-a prăbuşit...
Suflet de lut.

Suflet de foc,
Ce zace în ţărână,
Lăsat în negura uitării,
Pierdut în sfera aşteptării.

Suflet din RAI,
Ca Lucifer El a căzut
Nu spune "VAI",
În IAD destinul şi-a văzut.

Şi nu spera că-n ghena cea drăcească
Işi va găsi ACEL destin
Şi nu gândea că-n murdărie
El va fi de neoprit.

Pamânt sub unghii
Şi sânge printre dinţi,
Căci şi-a uitat...
Sfinţii Părinţi.

Nu e asa ca unele melodii sunt poezii desavarsite?

Evă, cu zâmbet de cadână,

Ai scos din mine

Ce-am avut mai bun.

Ţi-am dăruit totul

Şi când n-am mai avut

Ce să-ti ofer...

Vânduta-i voluptatea...

Şi m-ai lăsat să sper.

Din suflet ţi-am dat apă,

Din inimă suflare,

Din minte ţi-am dat fapte...

Şi am primit... uitare.

Nu laudă, nu mulţumire,

Tu aştepţi, Fecioară,

Ci doar credinţă,

Fară de prihană.

Nu cruci şi nu icoane,

Doar fapte bune

Tu aştepţi,

Sfântă Fecioară.

Prea făţarnici

Şi prea orgolioşi...

Prea mult ne lăudăm

Că suntem credincioşi.

Testament- recita autorul