Imi amintesc cu drag fiecare clipa, de parca totul s.a petrecut ieri. Totusi e mai greu sa imi amintesc, decat sa traiesc, e mai greu ieri decat azi. Inchid ochii si retraiesc delirul care ma cuprindea de fiecare data cand trupurile noastre fierbinti si agitate ca valurile marii involburate se impreunau in ceea ce atunci ne dadea sensul. Sensul de a fi, de a il iubi neconditionat pe celalalt, de a iubi carnal, dar totusi platonic. Numai tu poti intelege aceasta dragoste muta, oarba si surda, dar cu un extrem simt tactil. Si, de ce nu, retraiesc delirul cu fiecare zvacnire a neuronilor, cu fiecare clipa de amintire, cu fiecare retraire a delirului. Si cand imi dau seama ca azi nu e ieri, experimentez un scurt, dar groaznic "rigor mortis" al sufletului ramas pustiu. Pustiu si lipsit de fierbintela buzelor suave si trandafirii, care imi provoaca azi zgarieturi pe cord, ca orice spin al unui frumos trandafir. Azi nu esti decat imaginatie, caci azi nu e ieri, iar delirul ce il reprezinti nu traieste decat in imaginati mea. Caci tu erai delirul, iar azi nu e ieri si maine, din pacate, poate oricand sa fie azi, insa niciodata ieri.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
