Astept sa imi dati o parere vis-a-vis de textul pe care o sa il postez mai jos. E adevatat ca l-am scris in creierii noptii si l-am postat la fel de tarziu, insa cred ca e un inceput bun. Adica primele 2 pagini...
Astept o parere...
Astept o parere...
PROLOG
Scotocea adânc prin buzunare pentru a găsi ceva care să îi
aminteasca cine e, dar mai ales ce caută în acel loc îngrozitor. Însă cea mai
ciudată i se părea toată gloata aia de oameni strânsă în fața hambarului în
care era închisa. Văzu cum unul din mulțime făcu un semn și toată lumea tăcu.
Apoi el începu să vorbească:
- O vom face, dar o vom face bine și definitiv. Nimic nu ne
va mai opri de data asta. Totul a fost plănuit perfect și am suferit destule ca
să putem permite cuiva să ne oprească. Nici măcar lui, celui căruia ea i-a
slujit toata viata și care ne-a produs atâta suferință.
Nu îi venea să creadă ce vede în continuare: trei
zdrahoni din acea mulțime al cărei scop nu îl întelegea, începură să care câte
o canistră și după cum se luptau cu ele, acestea păreau pline. Inima începu să
îi bată din nou într-un ritm alert și deși știa că ar trebui să îi fie cald, simți
că atmosfera devine din ce în ce mai rece. Își aminti. Își aminti cine e și de
ce a ajuns acolo. Din frigul pe care îl simțea, se auzi o voce: „Spune DA și te
voi ajuta în continuare. Spune DA și dă-mi-l și pe el, așa cum te-ai dăruit tu,
acum 10 ani. E unica ta șansa!” Se uita în jur sa vadă daca mai e cineva în
încapere, însă nu își întelese gestul. Știa foarte bine ca totul era în capul
ei și că demonul nu vorbea decât cu ea. Era într-o mare cumpăna: să-și vânda
propriul fiu diavolului, asa cum își vânduse sufletul in urma cu 10 ani, pentru
a scăpa din ghearele gloatei? Dar tocmai acel pact o adusese în situația în
care se afla acum. Închise ochii și încercă să ia legătura cu Stăpânul. Luase decizia
repede. Era vorba de fiul pe care nu și-l dorise niciodată, fiul care îi
stricase reputația și cariera. Așadar, când creierul începu să o doară, spuse,
în gând: ia-l. Nu l-am dorit niciodată. E un bastard. Il urasc. E al tău pentru
totdeauna.
Totul era
acum negru în jurul ei si zgomotul gloatei nu se mai auzea. Deschise ochii si
zari deasupra patului semneul contractului: o pentagramă mare și roșie, ca din
jăratec. Și încă una mai mică, pentru fiul ei. Se afla în camera casei sale și
semnase contractul și pentru fiul ei. Nu o interesa. Nu îl iubise niciodata
nici pe tatăl sau și cu atat mai putin „greșeala rezultată din acea noapte de
sex”. Nu regreta cu nimic faptul că se vânduse atât pe ea cât și pe copilul său
diavolului. Doar așa putea scăpa din colții gloatei. Și mai ales doar în acest
fel putea să continue ceea ce face. Mai bine cu diavolul în casă decat fara
faimă.
ÎNCEPUTUL
Katy
avea 20 de ani, însă nu avea nimic din ceea ce ar fii făcut-o fericită: era o
nimeni, o necunoscută și ar fii dat orice să iasă din notorietate. La urma
urmei, ce vină avea ea că părinții ei erau niște încuiați? Trebuia să îi
suporte toată viața? In niciun caz. Va face orice să iși schimbe condiția. Să
se mute din Laketown și să își trăiască viața. Exact așa cum vedea la
televizor. Haine sclipitoare, petreceri extravagante, cu alcool si de ce nu,
putină cocaină. Că doar viața e făcută să o trăiești, nu să stai să treacă pe
langă tine. Brusc îi sună telefonul și îi întrerupse visarea:
-
Alo!
Bună Ian.
-
Bună
Katy. Te-am sunat pentru că mi s-a făcut dor de ceea ce știi tu să faci cel mai
bine. Asta dacă nu...
-
Termină
Ian. Știi că îmi place să fac asta și că o să găsesc o cale să scap de
boșorogii ăstia. De ce m-au făcut daca toată ziua sunt cu gura pe mine”Ai grija
de facultate, pune mâna și învața, nu ai voie la discotecă”. De parcă ajută la
ceva să înveti. Pierdere de timp. Dar ma rog. Spune-mi, cand vrei sa ne vedem
să știi tu...
-
Ești
bestială. Îmi citești gândurile. Pai... într-o oră... ca tocmai se întunecă.
Îti bat în geam. Găsește o cale să ieși.
-
Stai
liniștit Ian, sunt maestra la așa ceva. Retardații ăstia de părinți ai mei m-au
obligat să învăt să evadez pâna și din Alcatraz. Tu pregătește ce trebuie.
-
Ok.
Pa. Te pup.
-
Eu
nu. Eu îti fac altceva. Știi tu.
Pâna să
încheie conversația zâmbi din nou. Îi plăcea sexul, însă dacă Ian nu era cine
era, nu ar fii făcut-o în veci cu unul ca el. Adică dacă scoteai de pe el
hainele scumpe, faima și banii, rămanea un mediocru. Iar ea, nu avea ce să
discute cu mediocrii. Toți îi aduceau aminte de părinții ei.
3 Comments to "Astept o parere de la voi..."