Astăzi păstorul
De spaimă e cuprins,
Căci oaia pierdută
Se-ascunde dinadins.
Şi-o caută de-o lună
Şi plânge de necaz,
Dar oaia se-ascunde
Şi râde-n extaz.
Păstorul cunoaşte
De ce oaia-i vrea rău:
Când era-n turmă
Erau multe ca ea.
Trecut-au zece ani,
El oaia îşi caută
Şi plânge şi zbiară
C-a rămas fară nicio mioară.
Cu sufletul rupt,
Păstorul se-nchină,
Mioara apare
Ca dintr-o lumină.
0 Comments to "Suflet rătăcit"