Despre noi, oameni între oameni...

Mirosul unei flori,

Putred mi se părea,

Iar gustul unei mări,

Prea dulce îmi era.

Şi nu puteam să lămuresc

De ce le-nţelegeam pe dos.

De ce frumos egal urât?

Şi de ce dulce-acru?

Când mintea mea a obosit

Să caute răspunsul,

Am înţeles ce am greşit:

Eu am uitat frumosul.

Din alb,

Eu am făcut negru

Şi din progres,

Regres.

Din ceară

Am făcut rahat,

Din suflet,

O povară.