Despre noi, oameni între oameni...

Închis-am ochii de tristeţe

Şi-am plâns cu glas neînţeles...

Am râs perfid văzându-i frica...

Şi-n hohote am izbucnit.

Iubind să văd eternul trist

Am exaltat când s-a produs

Ruptura mare-a sorţii sale,

Ce-mi împlinea încă un vis.

Râzând perfid, cerând crezare,

Lăsat-am totu-n depărtare.

Iubeam să văd eternul trist,

Zambeam când soarta i-am prezis.